Teoria Haosului
Clasa a XI-a A
Teoria haosului afirmă că mici variaţii ale unor parametri ai unui sistem complex pot duce la rezultate complet diferite. Probabil că aţi auzit de efectul fluturelui (ori, în varianta engleză, butterfly effect).
Acest exemplu vine din zona meteorologiei şi ne spune că mici variaţii ale vremii într-o anumită parte a globului pot duce la modificări semnificative ale situaţiei meteo din altă parte a Pământului; ori, mai simplu spus, bătaia aripilor unui fluture în Bucureşti poate duce la declanşarea unui uragan în Pacific.
Această teorie îl are ca părinte pe matematicianul şi meteorologul american Edward Lorenz, care în anii 60 ai secolului trecut a folosit calculatorul pentru a crea modele ale situaţiei meteo. Lorenz a observat cum mici ajustări ale valorilor de intrare (rotunjirea unor la valori, punând în loc de 0,345676, de pildă, 0,345) au generat scenarii ale vremii radical diferite faţă de cazul în care s-au păstrat valorile iniţiale.
Pe de altă parte, cercetătorul american a observat un fapt esenţial, o caracteristică fundamentală a sistemelor haotice: la variaţii multiple a valorilor de intrare sunt favorizate anumite modele pentru rezultatele finale.
Aşadar, deşi nu se poate prezice exact care va fi modelul final în funcţie de variabila modificată, anumite rezultate par a fi favorite în pofida altora. Aceste modele favorite pentru a descrie starea finală a sistemului au fost denumite de Lorenzatractori.
Dar teoria haosului poate fi ilustrată şi din altă perspectivă, a vieţii de zi cu zi. Să luăm următorul exemplu. În loc să ieşiţi pe uşa casei, aşa cum obişnuiţi în fiecare dimineaţă, la orele 7.00, într-o anume zi întârziaţi un sfert de oră pentru că vi s-a terminat pasta de dinţi, iar tubul cel nou cu pastă s-a lăsat greu găsit. Astfel, în loc să ajungeţi la 7.45 la liceu, e de aşteptat să ajungeţi la 8.00. Numai că la 7:50 are loc un cutremur devastator care duce la prăbuşirea clădirii unde aveţi invatati, iar toţi cei din clădire sunt striviţi.
E posibil să consideraţi că vreun zeu bizar v-a avut în vedere şi v-a salvat pe dumneavoastră, având el vreun motiv ascuns. Ori e posibil să consideraţi că aţi avut noroc, să vă găsiţi un nou liceu şi în jumătate de an să descoperiţi cum se poate produce energie gratuită nelimitată pentru întreaga omenire . În felul acesta, nu numai că veţi deveni celebru, iar numele dumneavoastră va subzista atât cât va exista specia umană, dar milioane de oameni vă vor datora, literalmente, viaţa. În felul acesta, pornind de la terminarea unui tub de pastă de dinţi, umanitatea se alege cu cea mai mare realizare tehnologică din istorie.
Comportamentul haotic este foarte răspândit în natură. Haosul nu afectează doar prognoza meteo, ci a fost identificat de oamenii de ştiinţă în circuitele electrice, lasere, reacţii chimice, dinamica sateliţilor din sistemul nostru solar, creşterea populaţiei ori vibraţiile moleculare. De asemenea, unii experţi afirmă că haosul este prezent în mişcarea plăcilor tectonice şi chiar în economie.
| Edward Lorenz |
______________________________________________________________________________________________
Interferenta luminii.
Numim unde coerente două sau mai multe unde care au aceiasi pulsație si diferente de fază constantă.
Numim interferentă fenomenul de super poziție a două sau mai multe unde coerente.
Campul de interferența este regiunea din spațiu în care are loc interferența undelor.
Numim drum optic delta corespunzator unui drum optic δ corespunzator unui drum geometric d, produsul n*d unde n este indicele de refractie al mediului.
Sursele de lumina care nu produc unde coerente sunt surse necoerente.
Fenomenele care au loc în orice punct în care ajung două sau mai multe unde sunt descrise de principiul super poziției liniare care supne:
-Antunci cand două sau mai multe unde se suprapun într-o regiune din spațiu, elongația rezultanta in orice punct din acea regiune și la orice moment de timp este egala cu suma algebrică a elongațiilor pe care le-ar produce in acel punct fiecare undă daca ar fi numai ea prezentă.
Observatii: 1. Enunțul pricipiului superpoziției liniare este valabil în cazul particular în care oscilațiile se fac pe aceiasi directie.
2. Prin elongație se ințelege o deplasare spațiala a punctului din mediu în cazul unei unde mecanice, un exces sau un deficit de presiune în cazul undei sonor. În cazul undelor electromagnetice, prin elongație se ințelege mărimea intensității campului electric, sau a intensității si a inducției campului magnetic.
__________________________________________________________________________________
Simbolismul
Aparut ca o reactie impotriva romanistmului si parniasarismului.
Jean Moreas – “Manufestul simbolismului “
Trasaturi
Poezia simbolista este o poezie a sensibilitatii pure. Poetul simbolist nu este interesat nici de poezia naturii in sine, nici de poezia sociala, nici de poezia de idei.
Obiectul poeziei simboliste il constituie starile sufletesti nelamurite, confuze care nu pot fi formulate clar si sunt transmise pe calea sugestiei.
Sugestia este folosita drept cale de exprimare a corespondenteleor, a legaturilor ascunse dintre lucruri prin cultivarea senzatiilor muzicale, coloristice, olfactive uneori in imagini complexe.
Cultivarea simbolului are o importanta majora in cadrul acestui curent. Functia simbolului este de a sugera inclinatia spre stari sufletesti nedefinite, predispozitia spre reverie.
Un element definitoriu al poeziei simboliste il reprezinta cautarea muzicalitatii versurilor prin repetarea obsedanta a unor cuvinte sau a unui refren.
Pentru crearea sugestiei, simbolistii folosesc versul liber. Tot acestia au predilectie pt anumite teme si motive: iubirea, nevroza, targul provincial in care oamenii se sufoca si care reprezinta un element al izolarii, si natura ca loc al corespondentelor.
In Franta un precursor a fost Boudlaire cu poemul “corespondente “
Reprezentanti: A. Rimbaud, P. Verlaine, S. Mallarme.
Alexandru Lapusneanu
-caracterizare-
Introducere:
Nuvela “Aenxadru Lapusneanu”, de C. Negruzzi, este prima nuvela istorica romaneasca si un model pentru autorii care au cultivat ulterior aceasta specie. Nuvela reconstituie artistic cea de-a 2-a domnie a lui Alexandru Lapusneanu (1564 – 1569), lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de catre un tiran.
Relatia istorie – fictiune:
Imaginea personalitatii domnitorului este conturata in “Letopisetul Tarii Moldovei” de G. Ureche, cronica din care Negruzzi preia scene, fapte si replici, dar se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei, influentata de ideologia pasoptista. Spre deosebire de personalitatea istorica a carei existenta este consemnata in cronici, personajul nuvelei ilustreaza un tip anune, si, cel mai important, o realitate psihologica. Ureche surprinde un personaj static, e interesat anecdotic in timp ce Negruzzi creeaza un personaj dinamic cu un complex profil psihologic.
b) Incadrarea in tipologie / in opera:
In desfasurarea narativa, Alexandru Lapusneanu este personaj principal. Participand la toate momentele subiectului si sustinand conflictele majore ale operei. Evolutia sa este evidentiata prin relatii si opoziti cu celelalte personaje. Erou romantic, Lapusneanu are toate atributele pe care estetica romantismului le atribuie unui personaj construit din contraste, spectaculos, actionand in situatii exceptionale. El intruchipeza tipul domnitorului tiran si crud, perfect integrat in mentalitatea epocii, guvernand absolutist intr-o socitetate guvernata de anarhie feudala.
c) Precizarea si exemplificarea trasaturilor:
Intreaga lume a operei graviteaza in jurul personalitatii sale. Puternic individualizat, spirit complex, memorabil prin gesturile si reactiile sale, Lapusneanu este un personaj “rotund”, impresionand pe cititor prin cruzime, hotarare, viclenie, disimulare, inteligenta, abilitate politica si cunoasterea psihologiei umane.
Hotararea de a avea puterea domneasca este formulata inca din motto-ul primului capitol (“Daca voi nu ma vreti, eu va vreu”) si este pusa in practica prin guvernarea cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilelor opozitii culminand cu uciderea celor 47 de boieri. Vointa neabatuta este dublata de alte calitati de conducator – abilitatea in relatiile umane si inteligenta – instrumente puse in sluja planului de razbunare. Cunoscand psihologia umana, Lapusneanu stie sa-I manipuleze pe cei din jur astfel incat sa-si consolideze puterea. Promisiunea pe care i-o face lui Motoc: “iti facaduiesc ca sabia mea nu se va manji in sangele tau” are valoare premonitorie, caci vornicul mare sfasiat de multime. In acest fel, domnitorul scapa de un vechi intrigant, castigand, in acelas timp, simpatia norodului. Sacrificarea lui Motoc este scena care dovedeste stapanirea de sine, sangele rece si cinismul lui Lapusneanu, carora li se asociaza sadismul promisiunii unui “leac de frica” pentru slabiciunea doamnei Ruxanda.
Inteligenta si arta disimularii fac posibila punerea in scena a unui adevarat spectacol, incepand cu scena din biserica in care discursul prefacut tradeaza regretul pentru faptele sale, si incheind cu scena muta a ridicarii piramidei de capete.
Cruzimea, placerea sangelui, insusiri obisnuite in Evul Mediu capata in cazul lui Lapusneanu dimensiuni hiperbolice: domnitorul asista la macelul boierilor razand, traieste adevarate delicii estetice in fata tabloului insangerat, nascoceste schingiuiri, ameninta chiar cu uciderea propriului fiu, in care vede uzurpator al puterii.
d) Mijloacele si procedeele de caracterizare:
Portretul personajului este realizat prin mijloace directe (de catre narator, autocaracteterizarea, de alte personaje) si indirecte de caracterizare (fapte, atitudini, comportament, limbaj si relatii cu celealte personaje).
Caracterizare directa
-Narator
Prima remarca a naratorului la adresa viitorului domn al Moldovei – “nu avusese vreme sa-si arate uratul caracter”- are rol anticipativ si reprezinta o marca a subiectivitatii, alaturi de alte epitete de caracterizare (“desantata cuvantare”, “ticalosul domn”). Tot naratorul este cel care ii realizeaza portretul fizic prin descrierea vestimentatiei specifice epocii: “purta coroana Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita turceasca”. De asemenea, inregistreaza gesturile si mimica personajului prin notatii scurte asemenea indicatiiloe scenice.
-Autocaracterizarea evidentiaza trasaturi morale (“n-as fi un natarau de frunte, cand m-as increde in tine?”), precum si caracterizarea realizata de alte personaje: “crud si cumplit este omul acesta” (Mitropolitul Teofan); “un tiran ca tine” (Spancioc), “tu care stiai numai a omori” (Stroici).
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care tradeaza, in maniera romantica, o structura diabolica aflata in antiteza cu imaginea angelica a doamnei Ruxanda. Lapusneanu apare in 2 ipostaze: de regizor al unui spectacol terifiant in care isi rezerva si un rol (primele 3 capitole) si de actor distribuit intr-un rol impotriva caruia se revolta (ultimul capitol). Scena finala este un specatcol de drama romantica incluzand recuzita si sitatiile de rigoare: potcapul, hainele de calugar, transformarea victimelor in calai, otrava, pumnalul.
Totusi si acum , cand isi joaca, incruntat si teribil, propria moarte, replicile personajului( “de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu”), redau aluziv dorinta de razbunare a celui cazut. In primul capitol, in dialogul dintre Lapusneanu si boieri se schiteaza pentru prima data miscarea psihologica a viitorului tiran, in propozitii si fraze aprinse, revoltate, contrariate, soptite, exclamative, care dezvaluie de fapt o sumbra teatralitate, faptul ca domnul a inceput un joc teribil in care trece cu usurinta de la calm la manie: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!(…)sa ma-ntorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt”.
Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celalte personaje. Cruzimea sfarsitului ales pentru fiecare depinde de gravitatea vinii: - pe boieri ii macelareste, pe Motoc il da multimii, doamei ii da un “leac de frica”. Relatia cu doamna Ruxanda este construita pe antiteza romantica angelic – demonic. In dialogul din cel de-al 2-lea capitol, domnul dezvaluie suprinzatoare regrete de gingasie si tandrete (“ce veste, frumoasa mea doamna? – zise el sarutand-o pe frunte…”), dar mai ales labilitate psihica si impulsivitate, caci la reprosurile ei il vedem indreptand instincitv si teatral mana la junghier (“muiere nesocotita!”).
Monumentalitatea personajului, exceptionalitatea romantica, spectaculosul actiunilor fac din personajul principal al nuvelei, in al carei titlu figureaza numele sau, un personaj memorabil.
__________________________________________________________________________________
MODERNISMUL
Avem un drum sinuoas, complicat si contradictoriu al fenomenului liric modernist. Plin de cautari adesea fecunde, dar uneori si sterile.
Au fost unele experiente reusite, dar si unele atitudini excentrice. Exista poeti care, desi sunt moderni, nu sunt modernisti (Arghezi, Blaga). Au fost mai presus de orice curent si de orice scoala literara. Ion barbu insa a fost un poet modernist prin excelenta, dar la el este o modernitate autentica, nu este ceva mimat. Modernismul reuneste grupari curente directii si orientari care apar in literatura si arta secolului al XX-lea. Dorinta de innoire, de modernizare a artei, de sincronizare cu ritmul societatii moderne, dinamice cu cuceririle tehnici, cu evolutia gandirii si a sensibilitatii umane.
Unii critici au denumit manifestarile extreme ale artei moderne: anarhism, decadentism, modernism extremist, ultramodernism.
Ca orice miscare artistica noua, au aparut si manifeste:
- Manifetul simbolismului scris de Jean Moreas in 1886.
- Manifestul literaturii futuriste scris de Marinetti in 1912
- Primul manifest dada scris de Tristan Tzara in 1917
Conceptul de modernism a stanit controverse, prin:
- Neacceptarea dogmelor
- Neacceptarea rigorilor clasicizante
- Voiau afirmarea tendintelor novatoare
Un sustinator al modernismului a fost criticul Eugen Lovinescu, adept al criticii impresioniste. Dupa el, critica literara nu trebuie sa porneasca de la formule rigide, ci trebuie sa fie elastica, sa se modifice in functie de impresia personala a criticului, de atitudinea lui subiectiva. O opera literara se justifica din punct de vedere estetic in masura in care ea se diferentiaza fata de altele sub raportul relaizarii artistice.
AVANGARDISMUL
Avangardismul nu este un curent uniform, omogen, ci o mixtura de curente, orientari si tendinte. Cele mai importante au fost:
- Dadaismul
- Futurismul
- Constructivismul
- Si suprarealismul
Sunt rasturnate regulile poeziei clasice in numele unei libertati prozodice absolute. Se fac socieri socante de cuvinte, se ajunge la umor negru, gratuit, bazat pe tehnica absurdului. Prin bravada si prin sfidarea conventiilor estetice se ajunge la antiliteratura. Primul grup avangardist s-a format in 1922 la revista Contimporanu, condusa de Ion Vinea.
Modernismul in faza lui extremista nu a tinut mult. Poezia moderna a fost partizana inoirilor, poeztii se inregimentau in framantarile epocii, erau receptivi, gata sa participe la rasturnari. Publicatiile avangardiste violenteaza bunul gust. Pana si aspectul lor grafic este dezordonat, numele proprii sunt scirse cu litere mici, despartirea in silabe etse voit gresita, frazele sunt continue fara semne de punctuatie, uneori o jumatate de pagina de revista era tiparita normal, iar cealalta jumatate era tiparita invers. Fotografiile si desenele erau in maniera cubista, sau suprarealista, erau colaje multe si fara sens.
Excentrismul acestor rreviste mergea foarte departe, unele numere apareau in alb doar cu titlul, ceea ce voia sa creeze impresia ca oricine putea sa completeze la libera alegere.
Concluzii:
- Avangardistii au simtit nevoia de a se delimita violent de inaintasi
- Tonul scrierilor era vehement
- Autorii erau in razboi cu toata lume, pareau a crede ca doar ei se afla in posesia adevarului
- Isi propuneau sa deschida noi drumuri catre o alta literatura si o alta arta
- Resping academismul, anchilozarea si cauta o cale proprie
- Urmaresc forma voit socanta, teribilismul punerii in scena, considerate incercari de a atrage cu orice pret atentia publicului asupra lor
- Sintaxa lor este eliptica, au o preferinta pt imperative
- Se renunta la punctuatie
- Totul da senzatia de improvizatie
__________________________________________________________________________________
“Plumb”
De George Bacovia
Poezia deschide volumul intitulat ”Plumb” si care a aparut in 1916. Bacovia foloseste simboluri (simbolul plumbului), foloseste repetitie, foloseste cromatica, in a explica trairile eului liric; si tot el stabileste niste corespondente intre mareie si spirit, nu incearca sa explice anuguasa pe cae o traieste eul liric, ci totul se deduce din descrierea cardrului.
Titlul poeziei este o metafora simbol. “Plumb” sufereaza angoasa, cenusiul existentei, universul monoton din care nu se intrevede nicio iesire, greutate
Tema poeziei ar putea fi conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii. Lumea pe care o descrie este ostila, stranie, dar defapt este proiectia universului interior.
Textul poetic este formati din doua catrene si in sase versuri din cele opt intalnim mentionat cuvantul “plumb” (sicire de plumb, flori de plumb, aripi de plumb).
Cele doua strofe corespund celor doua planuri ale realitatii: o realitate obiectiva, exterioara, reprezentata de cavou, si o realitate subiectiva, interioara, simbolizata de sentimentul iubirii (iubirea este invocata cu disperare).
Lirismul subiectiv este evident prin marcile subiectivitatii (verbele la persoana I, folosirea adjectivului posesiv la mersoana I).
Prima strofa descrie un spatiu sufocant, apaasator, in care eul poetic se simte prozonier. Un cavou care simbolizeaza chiar mediul inconjurator. Elementele decorului funerar sunt sicriele de plumb, florile de plumb. Vrea sa insiste asupra existentei mohorate, anoste, lipsita de posibilitatea desprinderii, a inaltarii. Pana si florile, care exprima gingasie, frumusete, sunt marcate de impietrire. Scartaitul coroanelor de plumbm amplifica starea de angoasa.
A doua strofa exprima tot tragicul existential, din care a disparut iubirea (“Dormea intors amorul meu de plumb” ). Eul liric isi priveste sentimentele ca un spectator detasat. Aripile de plumb semnifica o cadere surda, grea, semnifica moartea. Orice incercare de salvare este iluzorie.
Starea de solitudine a eului liric este sugerata de sintagma “stam singur”.
In fiecare dintre cele doua strofe exista cate o imagine auditiva foarte puternica. In prima strofa scartaitul coroanelor de plumb, iar in a doua, strigatul dezarticulat al eului liric (“dormea amorul meu de plumb...si-am inceput sa-l strig”).
Lirica lui Bacovia trimite la conceptul de arta dezumanizata, concept al filosofului spaniol Jorse Ortega y Gasset, care caracterizeaza poezia modernista. Acest concept consta in faptul ca omul in secolul al XX-lea isi pierde pozitia privilegiata si tinde sa fie inlocuit de un univers de obiecte. O alta trasatura a textului poetic bacobvian care il apropie de modernisti este ambiguitatea, care se naste din confuzai voita intre sensul propriu al unui cuvant si sensul figurat, sau din confuzia dintre sensurile unui cuvant polisemantic.
SI la plumb cititorul trebuie sa aleaga intre sensul propriu si cel figurat, care poate fi singuratate, apasare, claustare, mediu ostil etc.
In versul Dormeau adanc sicriele de plumb, este intrebuintat articolul hotarat in locul celui nehotarat. Articoul in gramatica arata cat de cunoscut ii este vorbitorului un obiect.
Alta caracteristica este caracterul discontinuu al vorbitrii bacoviene. Enuntul lui Bacovia se raporteaza la un alt enunt care nu exista. Totul lasa impresia de discurs interminabil. Acelasi efect il mai obtine si cu ajutorul semnelor de punctuatie (“...” ; “,”), care opereaza o ruptura artificiala la nivelul sintaxei.
O alta caracteristica intalnita la Bacovia este depersonalizarea, adica lipsa sentimentului. Locul sentimentului este luat de senzatie.
__________________________________________________________________________________
Bulgaria
Capitala: Sofia (aprox. 1.380.406 loc.)
Limba ofociala: Bulgara
Sistem politic: Republica parlamentara
Suprafata: 110.910 km2
Populatie: 7.640.238 loc.
Densitate: 68,9 loc/km2
Asezare geografica: -in sud-estul Europei
-iesire la Marea Neagra
-se invecineaza cu Romania, Turcia, Grecia, Serbia si
Macedonia
Relief: Bulgaria are o coasta lunga de 380 km, presarata cu plaje minunate, 16
formatiuni muntoase cu particularitati distincte, vai ferite si platouri inalte,
peste 550 izvoare minerale, fenomene naturale unice si doua mii de pesteri;
suprafate muntoase intinse; vai fertile; campii; coasta de-alungul Marii
Negre; M-tii Balcani, Pirin si Rila (Varful Musala-2.925m)
Ape: Raurile Struma si Marita; aprox. 260 de lacuri glaciare in Rila si Pirin; peste
2.200 de lacuri amenajate; izvoare minerale abundente;
Clima: temperata, cu ierni reci si veri calde si uscate, dar si o influenta
mediteraneana de-a lungul coastei Marii Negre; precipitatii medii de aprox.
630 mm pe an; pe timpul verii temperaturile depasesc 40 de grade Celsius;
Vegetatie: partea de sus a muntilor este acoperita de vegetatie sub-arctica si palcuri
de ienuperi; floarea-de-colt (M-tii Pirin); Valea Trandafirilor (Stara
Planina şi Stredna Gora); campii intinse de-alungul raurilor, cunoscute
pt culturile de cereale;
zincul si aurul; depozite mici de fier, argint, cromit si nichel; sare, gips,
caolin si marmura;
Orase: Plovdiv (368.568 loc.), Varna (349.482 loc.)
Industrie: -constructii;
-prelucrarea bumbacului;
-industria chimica;
Agricultura: Aproximativ 50% din populatia Bulgariei isi castiga venitul din
agricultura. Marea majoritate a terenului arabil este cultivat cu cereale,
grau, porumb, orz, secara, ovaz si orez. 37% din terenul arabil este
folosit pentu cultivat, iar 18% pentru pasunat;
Peste 100.000 ha de vita de vie;
Culturi industriale, precum cele de bumbac, de tutun si de floarea-
soarelui.
Transporturi: Pozitia sa ii permite legaturi vitale cu Europa de Vest, Rusia, Asia
Mica, Marea Adriatica, Marea Egee si Marea Neagra, printr-o retea de
autostrazi internationale care acopera intreaga tara. Din cei 4586 km
de cale ferata 2050 km sunt electrificati, iar reteaua de drumuri
insumeaza 36.908 km. Burgas si Varna sunt principalele porturi pentru
navele transoceanice. In Bulgaria sunt cinci aeroporturi internationale,
cel mai important fiind cel din orasul dunarean Ruse.
Turism: Turismul a fost dintotdeauna o parte importanta a industriei Bulgariei, in
special litoralul Marii Negre dintre Burgas si Varna, cu faimoasele Nisipuri
de Aur, care atrag milioane de vizitatori in fiecare vara. Alte atractii turistice
sunt vechile manastiri din munti, bazele de schi in Muntii Rodopi, precum
si arta si muzica populara bulgara;
Statiuni de iarna- Borovet, Bansko si Pamporovo;
Statiuni de vara- Nassebar, Sozopol si Varna;
Turismul SPA s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani;
Turismul religios- Turismul a fost dintotdeauna o parte importanta a
industriei Bulgariei, in special litoralul Marii Negre dintre Burgas si
Varna, cu faimoasele Nisipuri de Aur, care atrag milioane de
vizitatori in fiecare vara. Alte atractii turistice sunt vechile manastiri
din munti, bazele de schi in Muntii Rodopi, precum si arta si
muzica populara bulgara.
Turismul cultural- Biserica de la Boiana, Manastirea Rila, Mormantul de la
Kazanlak, Calaretul din Madara, Mormantul tracic din Svestari,
Vechiul Nesebar si Manastirile pe stanci din Ivanovo.
Bibliografie:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Bulgaria
http://ro.wikipedia.org/wiki/Turism_%C3%AEn_Bulgaria
http://www.tititudorancea.com/z/bulgaria2.htm
http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/ro/infoCountryPage/setimes/resource_centre/countries/bulgaria?country=Bulgaria
http://www.clopotel.ro/enciclopedia/Tarile_lumii_Bulgaria-914.html
http://www.invia.ro/bulgaria/flora/
http://ghidbulgaria.com/descopera-bulgaria/natura/
http://www.erooms.ro/Bulgaria/Bulgaria.html
Fizica-Electrica
Intensitatea curentului electric I reprezinta raportul dintre sarcina electrica transportata q si timpul t in care aceasta strabate sectiunea transversala a conductorului:
I=q/t [I]s.i.= 1A
Energia: W=W1+W2
W/q=W1/q + W2/q ó
E=U + u
Rezistenta: R=ρ(l/S) [R]s.i.=1Ω
[ρ]s.i.=1 Ω m
Rezistivitatea: ρ= ρ0(1+αt) ρ0-rezistivitatea la 0 oC
α-coef. de temp. al rezistivitatii, K-1
I=U/R
Legea lui Ohm pentru o portiune de circuit: I=E/(R+r) r-rezistenta interioara
R-rezistenta exterioara
Isc=E/r
Legile lui Kirchhoff
q=q1+q2+q3+q4
(q/t) - (q1/t) - (q2/t) - (q3/t) - (q4/t) = 0 sau
I - I1 - I2 - I3 - I4 = 0
W=Uit=RI2t=U2t/R
Puterea electrica urila: P=UI=RI2=U2/R
η=R/(R+r)=U/E=Pu/Pc
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
Junimea si Titu Maiorescu
Ø Miscare culturala infiintata la sfarsitul anului 1863
Ø Membrii fondatori: Theodor Rosetti, Petre Carp, Iacob Negrutzzi, Titu Maiorescu, Vasile Pogor
Ø Activitatea Junimii preia si continua eforturile pasoptistilor si se manifesta in trei directii: limba, literatura, cultura.
Ø Foarte bine organizati (cu o tipografie proprie, cu o librarie si o revista personala – Convorbiri Literare ), junimistii sunt in primul rand oameni educati in strainatate,cu dorinta de a schimba, de a moderniza societatea romaneasca, intreprinzand numeroase si variate actiuni culturale.
Ø In prima etapa de functionare (1863 – 1874) se cristalizeaza ideile gruparii; Titu Maiorescu tine un numar de “prelectiuni populare” in cadrul carora se adresa multimii adunate pe diferite teme determinand-o sa recepteze cultura ca factor de progres.
Ø In 1866, Titu Maiorescu scoate brosura despre scrierea limbii romane in cadrul careia formuleaza urmatoarele principii: à trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin; àscrierea fonetica ; àrenuntarea la grafia latineasca; à imprumutul neologic sa fie realizat in urma unei necesitati lingvistice. Toate ideile promovate de Maiorescu au fost acceptate de Academia Romana si au devenit oficiale.
In domeniul literaturii, junimistii ridica problema realizarii unei antologii de poezie, drept care au loc numeroase intalniri in cadrul carora se citesc texte concepute anterior pe marginea lor purtandu-se discutii critice, estetice.
Ø In a 2-a perioada (1874 – 1855) sediul junimistilor se muta de la Iasi la Bucuresti. Atentia membrilor se indreapta spre descoperirea scriitorilor valorosi si reusesc sa promoveze operele marilor clasici Eminescu, Caralgiale, Creanga, Slavici. Tot junimistilor le revine meritul de a acorda burse de studiu in strainatate unor personalitati precum Mihai Eminescu. Tot in aceasta perioada Titu Maiorescu lanseaza teoria formelor fara fond. El atrage atentia ca imprumutul fara discernamant si adaptare are efect distructiv deoarece nimiceste “in noi Duhul National”. Forma nepotrivita pentru fond nu poate duce la modernizarea unei societati. In ultima perioada, junimea ramane fara liderul ei Titu Maiorescu implicat din ce in ce mai mult in viata politica. Revista Convorbiri Literare continua sa reziste pana in 1945, dobandeste insa caracter predominant universitar.
In articolul Eminescu si poeziile lui Maiorescu urmareste sa realizeze pe de-o parte un portret al omului de geniu, pe de alta parte sa analizeze opera acestuia. In ceea ce priveste personalitatea lui Eminescu, Maiorescu isi marturiseste admiratia pentru curiozitatea lui, pentru puterea de asimilare, pentru efortul depus in vederea conceperii/ realizarii operelor sale. Realizeaza o succinta biografie a vietii poetului Eminescu si insista pe ideea unei fatalitati ereditare. Intr-o familie in care doi frati se sinucid exista un germene al nebuniei, considera Maiorescu, si care inevitabil se manifesta si in cazul lui Eminescu aducandu-i moartea. Critical combate vehement teoria ca poetul ar fi murit din cauza saraciei. Precizeaza ca boala acestuia a fost agravata de felul lui de viata: cuprins de o idée, Eminescu scria zile intregi fara sa doarma sau sa se hraneasca traind numai cu narcotice. Modest si prietenos, Eminescu le citea junimistilor ultimele creatii fara sa-si puna problema sa le dea la tiparit. Complet detasat de realitatea materiala, de recompensele financiare, Eminescu nu poate fi judecat in termini omenesti. Maiorescu sustine ca nu se poate vorbi de fericirea sau nefericirea poetului, acesta suferind de un pesimism de tip Schopenhauerian. Cufundat in lumea ideilor abstracte, sustras realitatii contingente (zilnice) Eminescu este cel care mediteaza asupra locului omului in univers, asupra destinului uman.
In ceea ce priveste realatia scriitorului moldovean cu femeile, Maiorescu afirma clar ca Eminescu nu a iubit cu adevarat pe nimeni. Poetul iubea un prototip, un ideal, visul sau ramanand nerealizabil.
In partea a 2-a a articolului, criticul analizeaza rudimentar o parte a creatiei eminesciene. El lauda simplitatea exprimarii, subtilitatea ideilor, complexitatea mesajului.
In articolul sau, Maiorescu imbina echilibrat cele doua componente majore ale vietii omului de geniu, personalitatea artistic si opera realizata, cea dintai determinand-o pe cea de-a doua.
Modernismul Lovinescian àin perioada interbelica, Lovinescu infiinteaza cenaclul “Sburatorul” si revista cu acelasi nume. Unul dintre obiectivele majore ale acestei miscari il constituie descoperirea de scriitori valorosi. In paginile revistei publica Arghezi, Blaga, Camil Petrescu.
Intelegand ca literatura europeana are un avans considerabil fata de literatura romana, Lovinescu pledeaza pentru imprumuturi dublate insa de o perioada de adaptare, de dezvoltare fireasca. Termenul folosit de criticul interbelic este de sincronizare. Teoria lui porneste de la ideea unui spirit al veacului care se manifesta in societatile mai dezvoltate si pe care societatile mai putin dezvoltate trebuie sa-l preia. Lovinescu sustine necesitatea trecerii problematicii romanesti, de la mediul rural la universul citadin. Considera deasemenea ca romanul realist este un gen pedimat, drept care atentia noilor prozatori trebuie sa se indrepte asupra interioritatii individului, asupra analizei psihologice. Perspectiva narativa trebuie sa suporte deasemenea o modificare impunandu-se trecerea de la persoana a III-a la persoana I.
Spre deosebire de Cogalniceanu si Maiorescu, personalitati ale literaturii romane care au luptat impotriva imprumuturilor, Lovinescu se dovedeste mai putin radical in acest sens deschizand in proza interbelica drumul spre modernitate.
__________________________________________________________________________
O scrisoare pierduta
Comedia – specie a genului dramatic in care sunt surprinse defecte umane de natura morala; definita inca din antichitate de Aristotel in relatie cu alta specie dramatica – tragedia, comedia se caracterizeaza prin:
→ actiunea cuprinde o succesiune de intamplari care implica hazardul, haosul, surpriza, evolutia inversa, confuzia, substitutia, acumularea
→subiectul este construit pe o tehnica denumita “Tehnica bulgarelui de zapada in rostogolire”
→conflictele sunt false deoarece personajele lupta pentru valori morale inexistente
→personajele sunt plate si reprezinta anumite tipuri umane; portretul lor este realizat predominant cu mijloace indirecte de caracterizare
→deznodamantul este intotdeauna fericit
→folosirea a diferitor mijloace de realizare a comicului: limbajul, numele, vestimentatia etc.
Comedii de caractere si moravuri (O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa, Conu Leonida, D-ale carnavalului), sunt inspirate din realitatea romaneasca, din societatea noastra la inceputul secolului al XIX-lea.
Fin observator (“vad enorm si simt monstruos”), Caragiale aduce in scena viata micii burghezii cuprinsa de o puternica dorinta de parvenire.
Publicata in 1884, “O scrisoare pierduta” dezvolta intr-o actiune complicata viata politica si de familie a unui numar de persoane infulente (dpdv social) ce conduc un orasel de provincie.
Constructia subiectului
Expozitiunea apare in scena I a primului act si cuprinde o discutie intre Stefan Tipatescu, prefectul orasului, si Ghita Pristanta, politistul si omul sau de incredere. In cadrul acestei discutii autorul insereaza doua micronaratiunui cu ajutorul carora reuseste sa aduca in scena evenimente anterior desfasurate care ajuta la intelegerea corecta a mesajului operei. Pe de o parte, discutia despre amplasarea steagurilor contribuie la descrierea orasului din perspectiva institutiilor pe care le are si care il definesc. Mai importanta este insa relatarea despre scena petrecuta in casa lui Nae Catavencu, liderul gruparii independente aflate in conflict cu partidul politic de la conducere. Pristanda reia spusele lui Catavencu “ma prinzi cu d-voastra ca o sa voteze cu noi cine cu gandul nu ganditi” anuntand un eveniment neprevazut capabil sa rastoarne raportul de forte existent in viata politica. Motivul scrisorii se configureaza inca din aceasta scena, deoarece Catavencu la marturiseste sustinatorilor ca are asupra lui un document important; Pristanda nu aude insa continutul acestuia, de aceea suspansul creat ramane.
In celelalte scene ale actului I se contureaza treptat intriga printr-o tehnica aparte; pe rand, intra in scena, Trahanache, Zoe, Farfuridi si Branzovenescu, toti alertati de santajul pregatit de Catavencu. Atmosfera creata mentine suspansul, amplifica interesul receptorului care afla atatea despre Catavencu dar nu are inca ocazia sa-l vada direct in actiune. Intriga este reprezentata asadar de intentia avocatului (Nae Catavencu) de a transforma scrisoarea gasita intr-o arma de santaj.
In actul al II-lea, dramaturgul urmareste conflictele determinate de anuntarea santajului. Cei 2 amorezi tipatescu si Zoe au pareri diferite si fiecare incearca sa rezolve problema in felul lui.
Tipatescu il trimite pe Pristanta sa cumpere scrisoarea de la Catavencu, sa-i perchezitioneze casa si in cele din urma sa il aresteze. Imediat ce afla acest lucru, Zoe de porunca sa fie eliberat Catavencu si adus in fata ei pentru a indrepta situatia amplificata de demersurile lui Tipatescu. In acelasi timp, intre membrii partidului aflat la conducere se naste un conflict puternic: Farfuridi si Branzovenescu il acuza pe Tipatescu de tradare. Singurul care isi pastreaza calmul, pregatind un contra-santaj, este Trahanache, politicianul matur, deprins cu toate viclesugurile. Tot el, ii da porunca lui Pristanda sa puna la cale o incaierare in seara rostirii discursurilor electorale pentru a scoate din sala pe Catavencu in momentul in care anunta numele candidatului sustinut de partidul aflat la conducere. In haosul comandat, avocatul este ridicat de oamenii lui Pristanda, pierzandu-si palaria in captusala careia ascunsese scrisoarea.
In acest moment, actiunea atinge punctul culminant. Catavencu dispare pentru cateva zile iar starea de agitatie a coanei Joitichii creste brusc si dispare la fel de repede pentru ca avocatul apare pe neasteptate spasit, cerand iertare imediat ce marturiseste ca a pierdut scrisoarea. Zoe il iarta, dar ca pedeapsa ii prounceste sa organizeze in cinstea noului ales, impus de la centru, Agamemon Dandanache o petrecere.
Finalul este asadar fericit, intr-o nota de carnaval in care fostii adversari se imbratiseaza si se saruta bucurandu-se de avantajele unui regim “curat constitutional”.
Invingatorii sunt de fapt cei care pareau invinsi. Situatia se rastoarna in momentul cand Catavencu pierde scrisoarea. Neprevazutul manifestat de mai multe ori amplifica haosul. Depesa de la Bucuresti prin care se cere alegerea unui necunoscut ofera dramaturgului ocazia de a aduce in scena un personaj “mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”.
Personajele comediei “O scrisoare pierduta” au trasaturi de caracter care starnesc rasul. Trahanache reprezina tipul incornoratului, iar Tipatescu, junele prim, amorezul. Zoe intruchipeaza imaginea adulterinei, a femeii voluntare care stie sa speculeze farmecele pe care le are. Catavencu trimite la tipul demagogului, iar Dandanache este prostul fudul.Farfuridi si Branzovenescu formeaza cuplul comic, iar Pristanda reprezinta omul servil, slugarnicul. Un personaj aparte este cetateanul turmentat ale carui aparitii neasteptate au fost interpretate ca interventii ale hazardului. Un element de modernitate identificabil la nivelul constructiei personajelor este introducerea scrisorii ca supra-personaj. Prin pierderea si gasirea ei repetata, scrisoarea schimba pentru anumita perioada viata protagonistilor modificand intr-o anumita masura relatiile dintre acestia. Semnificatiile scrisorii se dezvaluie treptat si dobandesc valoare generala in momentul cand in evolutia evenimentelor apare o a 2-a scrisoare transformata in arma de santaj. Spre deosebire de Catavencu, avocatul care “tine scrisoarea la palarie”, Agamemnon Dandanache o pastreaza mult mai bine anuntand ca ii va fi de folos si in alte situatii. Repetarea unei situatii care are ca element central scrisoarea nu este intamplatoare. Caragiale a intentionat sa evidentieze ca acelasi fenomen al coruptiei, imposturii se manifesta la nivel inalt.
Comicul de limbaj reprezinta un mijloc indirect de caracterizare; modul de exprimare a personajelor evidentiaza incultura acestora. Greselile intalnite pot fi clasificate astfel:
· Folosirea incorecta a neologismelor: bampir, “scrofulos la datorie”
· Constructii ilogie, tautologii (pleonasm): “trebuie sa o iscalim dar s-o dam anonima”, “o sotzietate fara printzipuri, va sa zica ca nu le are”
· Ticurile verbale: “ai putintica rabdare”
· Nonsensul (discursurile electorale rostite de Farfuridi si Catavencu
Comicul de situatie
· Aparitii neasteptate (cetateanul turmentat)
· Confuzia (Agamemnon il confunda pe Trahanache cu Tipatescu)
· Evolutia inversa (desi parea castigator, Catavencu pierde)
· Haosul (scena rostirii numelui candidatului sustinut de partidul aflat la conducere)
· Elementul surpriza (sosirea depesei de la Bucuresti prin care se cere alegerea unui necunoscut)
· Interventiile hazardului (cetateanul turmentat gaseste de fiecare data scrisoarea pierduta)
Comicul de nume: numele alese sugereaza trasaturi de caracter care starnesc rasul.
· Zaharia Trahanache (zaharia – derivat de la verbul a (se) zaharisi ->sugereaza ramolismentul personajului; trahanache ->derivat de la trahana (coca moale) ->si trimite la maleabilitatea personajului, la disponibilitatea acestuia de a se modela in functie de interes
· Stefan Tipatescu (tip ->tanarul, primul amorez + escu – sufix care sugereaza banalitatea, caracterul oridar; intre nume si prenume se creaza un contrast aparent, deoarece Stefan, termen cu rezonanta istorica devine Fanica sau Coane Fanica.
· Farfuridi si Branzovenescu, nume cu rezonanta culinara derivate cu sufixe de origine diferita pentru a sugera amestecul nationalitatilor in viata politica.
· Pristanda , nume ce aminteste de denumirea unui dans popular in care se bate pasul pe loc
· Catavencu termen derivat de la subst. cataveica ce denumeste o haina cu doua fete.
· Agamemnon Dandanache asociaza termeni incompatibili, pe de-o parte numele evidentiaza incurcatura provocata in actiunea piesei de aparitia acestui personaj, iar prenumele cu rezonanta istorica aminteste de un renumit luptator din Grecia Antica; prin numele acestui personaj, se realizeaza contrastul dintre aparenta si esenta, ce constituie o inepuizabila sursa de umor.
_______________________________________________________________________
Morometii
è Primul volum 1995
è Al 2-lea volum 1967
Roman postbelic, realist, cu actiunea complexa structurata in doua volume impartite pe capitole.
è In primul volum, accentul cade pe viata familiei Moromete desfasurata intr-un stat traditional ale carui valori si obiceiuri se pastreaza inca.
è In cel de-al doilea volum, toposul fictional(sat) suporta transformari majore; venirea comunistilor la putere zguduie lumea patriarhala din temelii, ii schimba rosturile, omul devenind victima timpului istoric. Criticul Eugen Simion considera in volumul “Scriitori romani de azi” ca tema principala a romanului Morometii este reprezentata de lupta omului cu fatalitatile istoriei; firul epic de ampla respiratie dezvolta insa si alte teme precum iubirea, boala, casatoria, mostenirea, moartea, razboiul etc.
è Volumul I debuteaza cu precizari ale naratorului omniscient pe baza carora incadreaza actiunea in timp si spatiu. Indicia temporali (“ cu cativa ani inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial” … “inceputul verii”) si cei spatiali (“in Campia Dunarii”) sunt dublati de o observatie ale carei semnificatii complexe se dezvaluie treptat pe tot parcursul desfasurarii actiunii, devenind clare abia in paragraful final al primului volum. Personificat, timpul apare prin raportare la oameni in doua ipostaze majore, antitetice: rabdator si nerabdator. Analizand afirmatiile autorului referitoare la timp desprindem ideea ca timpul se manifesta rabdator cu oamenii atunci cand in societate lucrurile decurg firesc, fara schimbari neasteptate si brutale: “…inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial se pare ca timpul era foarte rabdator cu oamenii”. Declansarea conflictului armat schimba perceptia individului asupra timpului: “3 ani mai tarziu, izbucnea cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Timpul nu mai avea rabdare”. In functie de cele doua apsecte antitetice ale temei timpului este construita si strategia narativa a romanului; la inceput faptele sunt narate lent, cu accent pe detalii al carui rol este de a surprinde o lume complexa, unitara, stabila. Impresia de verosimilitate (credibilitate) este puternica si accentuata de perspectiva auctoriala, de obiectivitatea discursului narativ. Tehnica folosita de Marin Preda, implica decupajul unor secvente semnificative din lumea satului traditional, urmarind pentru o perioada de timp destinul mai multor familii precum: Tudor Balosu, Tugurlan, Botoghina. In prim plan se afla familia Moromete alcatuita din membri ce provin din casnicii diferite. Paraschiv, Nila(ala prost) si Achim sunt baietii din prima casatorie aflati in conflict cu tatal, cu mama vitrega si cu fratii din cea de-a doua casatorie, Tita, Ilinca si Niculae.
è Romanul debuteaza cu o scena colectiva – cina in familie, iar avantajul de a concepe astfel expozitiunea consta in prezentarea personajelor importante, in fixarea relatiilor dintre acestea, in crearea atmosferei.
è Pozitia membrilor familiei adunati sub pretextul cinei la o masa rotunda, joasa si veche sugereaza disensiunile (conflictele) existente. Paraschiv, Nila si Achim se afla aproape de iesire, pregatiti parca de plecare; desi nu sunt de firea lor tacuti, la masa refuza comunicarea, ofteaza din greu si trimit priviri rautacioase. Tita, Ilinca si Niculaie se afla de cealalta parte a mesei alaturi de mama. Moromete, capul familiei sta pe pragul celei de-a doua odai, stapanind cu privirea pe fiecare. In acest moment al actiunii tatal reprezinta inca autoritatea in familie.
è Construit pe scene semnificative, volumul I grupeaza evenimente ce anunta prabusirea interioara a lui Ilie Moromete. Poate cea mai importanta secventa pentru realizarea
portretului personajului principal este taierea salcamului. Eugen Simion considera ca salcamul reprezinta dublul vegetal al lui Moromete. Simbol al stabilitatii, al prosperitatii si al rezistentei, salcamul taiat pierde toate atributele sale si anunta declinul. Intreaga activitate a satului se desfasoara de generatii in jurul acestui salcam. Reper al unei lumi patriarhale, salcamul reprezinta si esenta spirituala a unei civilizatii stravechi intruchipate in figura impunatoare a lui Moromete. Construita cu multa atentie, cu accent pe detaliile semnificative, scena cuprinde la nivel visual si auditiv elemente care amplifica tragismul. Inainte de rasarit, cand luna pare “un soare mort”, Moromete il trezeste pe Nila si merg spre Viroaga unde se afla salcamul pe care se vede nevoit sa-l taie pentru a plati “ fonciirea” dar si pentru a-l lasa pe Achim sa plece cu oile la Bucuresti. Momentul ales corespunde cu desfasurarea unui ritual stravechi: femeile isi plang mortii in cimitir, inainte de a se face ziua. Precizarile autorului in legatura cu arborele personificat intaresc semnificatia acestuia: “copacul statea drept si linistit”, refuzand “ sa paraseasca cerul”. Prabusirea este echivalenta unei catastrofe, declansand haosul. Intreaga lume se schimba “acum totul se facuse mic”, iar Moromete incepe sa arate “becisnic” (pierdut).
è portretul lui Moromete se contureaza pe masura ce secventele care-l au ca personaj principal intervin in firul epic al actiunii. Surprins in relatie cu familia (scena cinei), dar si cu sine (scena taierii salcamului), Moromete apare inconjurat de sateni in Poiana lui Iocan unde isi dovedeste superioritatea, citind si interpretand stirile politice din ziarele vremii.
Intalnirile duminicale au caracter ritualic. Imbracati in straie de sarbatoare, proaspat rasi, barbatii se aduna in fieraria lui Iocan si discuta despre viata politica pe care o cunosc prin intermediul lui Moromete si a prietenului sau, Cocosila. Asezati in forma de cerc, pe niste buturugi, taranii incearca, raportandu-se la lumea lor, sa inteleaga evenimentele social-politice, unele petrecute chiar in afara tarii. Reprezentarile lor sunt copilaresti de aceea Cocosila fie intervine ironic in discutie, fie formuleaza transant “Esti prost!”. Constient de rolul pe care in joaca, de influenta exercitata asupra satenilor, Moromete lectureaza astfel incat sa dezvaluie celorlalti intelesurile mai subtile. In aceasta scena se realizeaza si un tablou al vietii taranesti, o imagine veridica asupra existentei cotidiene a satenilor.
O alta secventa semnificativa pentru evolutia personajului principal este plasata in capitolul al XXIII-lea. Chemat de la fierarie, Moromete intra in curte si trece pe langa reprezentantii statului veniti sa stranga impozitul ca si cand acestia n-ar exista acolo. Furios, se adreseaza Catrinei, desi stia ca se afla la biserica,si apoi lui Paraschiv, fara sa astepte vre-un raspuns de fapt. Se intoarce brusc catre agent si insotitorul lui si le spune transant: “N-am!”. Il lasa pe Jupuitu sa taie o chitanta de 3000lei, stiind ca n-are sa-I plateasca nici macar 1000. Trimisii primariei se infurie si vor sa ia din bunurile familiei. In aceasta tactica, intervine Tita si ulterior Paraschiv sustinandu-si tatal spre disperarea reprezentantilor legii. Intelligent si ironic, cand Jupuitu si insotitorul lui vor sa duca la primarie caruta fara cai, Moromete ii intreaba daca pot sa o traga.
Dupa plecarea lui Achim la Bucuresti, Moromete intelege ca acesta nu va trimite niciun ban acasa, iar datoriile catre stat nu vor putea fi achitate. Lovitura data este amplificata de vestea ca Paraschiv si Nila vor sa fuga la Bucuresti cu bunurile familiei. Treptat, autoritatea tatalui scade, baietii din prima casatorie devenind fatis (fatzish) adversarii sai. Relatia dintre tata si copii se deterioreaza si imbraca la un moment dat forme de violenta. Intr-o scena de o duritate impresionanta, Moromete isi exteriorizeaza suferinta si isi explica indirect conceptia despre viata. Paraschiv si Nila refuza sa-l ajute la treaba, infruntandu-l fatis. Furia lui Moromete il transfigureaza si se rasfrange asupra celor 2 fii pe care ii bate cumplit cu parul. Le marturiseste ca a luptat toata viata pentru pastrarea pamantului care da individului stabilitate si independenta. Nu intelege lacomia baietilor pentru bani, nu pricepe de ce omul ar renunta la momentele sale de liniste, de echilibru, de detasare numai pentru a castiga cat mai mult. Furia dezlanutita a tatalui nu ii impiedica pe Parasciv si Nila sa fuga la Bucuresti cu toate bunurile familiei. Lovitura primita il transforma profund pe Moromete care devine ursuz, insingurat, neinteles.
Cel de-al doilea volum al romanului prezinta in primele pagini figura doborata de greutatile vietii a lui Ilie Moromete. Izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial face ca problema lumii taranesti cu valorile ei stabile sa treaca in planul secundar. Moromete incearca sa-si aduca fii acasa, pleaca la Bucuresti pentru a-I convinge, acestia insa opteaza pentru traiul la oras. Niculaie paraseste satul pentru a-si continua studiile, devine inginer, se inscrie in Partidul Comunist si revine in locurile natale pentru a conduce ca activist o campanie de seceris. Intre tatal si fiul cel mic au loc numeroase discutii pe tema venirii comunistilor la putere. Niculae incearca sa explice parintelui avantajele noului regim politic. Tributar unei conceptii traditionale asupra vietii la sat, Moromete nu poate intelege valorile lumii noi. Parasit si de Catrina, sfarseste singur insa nu inainte de a-si exprima cea mai de prêt valoare a vietii sale, independenta: “Domnule, eu am dus intotdeauna o viata independenta”.
In realizarea acestui personaj, Marin Preda a plecat de la o fiinta reala apropiata – tatal sau, Tudor Calarasu. Spre deosebire de alte personaje célèbre ale literaturii romane care provin din mediul rural, Moromete se caracterizeaza prin detasare, inteligenta, placerea comunicarii sustinuta de o atitudine reflexiva si impartiala. Sufletul acestuia este departe de preocuparile rudimentare, meschine care il stapanesc pe Ion din romanul cu acelasi nume scris de Liviu Rebreanu.
Desi scrise la o distanta destul de mare, cele doua volume propun o viziune unitara asupra existentei. Elemental de legatura intre evenimentele narate, desfasurate pe o ampla perioada de timp este categoric Ilie Moromete.
In concluzie, romanul “Morometii” poate fi vazut ca opera care urmareste in primul rand destinul unui personaj simbolic.
___________________________________________________________________________
Traditionalismul
cuprinde totalitatea tendintelor literare conservatoare din perioada interbelica ce-si propun sa apere romanismul, specificul national, ortodoxismul, viata autohtona
tendinte grupate in jurul revistei “Gandirea”, condusa de Nichifor Crainic
convingerea vremii este ca spiritualitatea romaneasca este incompatibila cu civilizatia “importanta” din Occident.
din vechile doctrine traditionaliste samanatorismul si poporarismul ei preiau ideea ca istoria, folclorul si natura patriei sunt domenii relevante ale specificului unui popor, la care Nichifor Crainic adauga si credinta ortodoxa, element esential al sufletului taranesc.
traditia este inteleasa ca o suma de valori expuse pericolului alterarii si degradarii venite din partea culturii occidentale, mai ales acelei franceze
trecutul este idealizat si convertit in mit, mai ales cel de factura rurala.
s-a ajuns la absolutizarea autohtonismului spiritualizat a ortodoxismului si al primitivistului rural, dintr-o perspectiva etnicista ce devine criteriu unic de apreciere a operei de arta
N. Manolescu: “O formula inventata de poetii moderni”
“inlauntrul poeziei moderne, una din tenditele acesteia, tendinta de autoconservare se ce opune evolutiei prea rapide, in alte directii, a poeziei moderne”
“mai degraba un program decat o sensibilitate reala”
Modernitatea
-prinsi intre 2 razboaie-
Limitele literare ale unei perioade sunt de obicei pure conventii deoarece fenomenele artistice exista latent in spiritul veacului si-si prelungesc indefinit existenta.
perioada interbelica este caracterizata prin aparitia revistei “Sburatorul” a lui Eugen Lovinescu
sfarsitul perioadei interbelice nu este marcata de inceputul celui de-al 2-lea razboi mondial ci il include pana in decembrie 1947.
miscarile literare principale: modernism, traditionalism si avangarda sunt legate de perioada precedenta .
constiinta teoretica a ace3stora se cristalizeaza insa intre razboaie.
-viata si carti-
1) Capsa, cafeneaua de pe Calea Victoriei este in epoca “parlamentului scriitorului”
caracteristicile literaturii timpului – dezbaterea, polemica, anectodta, cuvantul de spirit, epigrama compusa pe loc si spiritul critic.
2) Cartea ocupa, intre razboaie, un loc central in viata cotidiana
librariile si editurile gazduiesc atat carti de autori romani cat si carti straine (cele mai multe sunt in franceza)
in anii ’30: “Zilele cartii” adevarate pleduarii pentru citi stimularea vanzarii de carte
stimularea relatiilor scriitor – cititor
3) Cartile de poezie sunt in centrul interesului criticii literare
un ecou deosebit in epoca au avut: “Cuvinte potrivite” (1927) – Tudor Arghezi, “Joc secund” (1930) – Ion Barbu, “Poemele luminii” (1919) – Lucian Blaga
4) Rolurile revistelor literare interbelice:
mentin interesul publicului pentru carti
dialogheaza intre ele (polemica)
limpezirea multor chestiuni ce tin de istoria si critica literara
dezvolta o cunostinta teoretica a scriitorilor si a criticilor
cel mai talentat poet – gazetar este Tudor Arghezi cu “Bilete de papagal”.
Modernismul
1) Este exprimat in revista lui Eugen Lovinescu “Sburatorul” ce se opune revistei traditionaliste “Gandirea”
Lovinescu tolereaza extremismul modernist, lege inevitabila a imitatiei
teoria sincronismului si cea a imitatiei valorilor estetice raman valabile pana in ziua de azi
2) Primul numar din “Sburatorul” a aparul la 19 aprilie 1919 (numele face aluzie la “boala” poeziei dar si la aripile ei
intentia de a se ocupa numai de literatura
descoperirea noilor talente, pregatirea unei noi generatii literare
cenaclul “Sburatorul” este unul dintre cele mai celebre “locuri literare” ala literaturii romane
in poezie, Lovinescu sustine: “Depasirea lirismului subiectiv al secolului trecut” si “cultivarea unei> lirici de rotatie< sau de atmosfera conforma cu spiritul veacului”
Expresionismul
este un curent important al avangardei europene aparut in legatura cu tensiunea spirituala a anilor 1911 – 1925 inainte si in timpul primului razboi mondial
esenta doctrinei expresioniste este data de intesitatea expresiei de tendinta de a da forma trairii launtrice, sentimentelor si nelinistilor omenesti, alaturi de o covarsitoare aspiratie spre absolut
creatiile reflecta criza societatii in preajma primei conflagratii mondiale, contradictiile sociale, progresul tehnic, dezvlotarea industriala, dublate de alienarea insului ce-si presimte inutilitatea, agonia marilor imperii, o profunda criza a valorilor morale si estetice
subiectivitatea, sentimentul, trairea patetic stilizate sunt termenii – cheie in poetica expresionista; indeea unui destin uman comun
instrainarea, sentimentul apocalipsei, teama de vid, deformari in plastica, stridente cromatice, strigatul eului traumatizat ce se intoarce spre originar, spre paradigma mitica, cand fiinta se integra firesc cosmosului
negarea orasului (incanare a infamului, spatiul al nebuniei)
determina miscarea spre mituri, intoarcerea in timp in zone arhetipale ale culturii
infulentele filozofiei lui Nietzche frenezie dionisiaca ale trairii, dezlantuirea eului
parasit de divinitate, omul cauta zeul si absolutul prin stihiatul care ar putea sa-l aduca in relatii cu divinul
Hermann Bahr: “Omul e lipsit de suflet, natura lipsita de om. Niciodata n-a existat o epoca mai rascolita de disperare, de oroare a mortii. Nici cand o sepuldara liniste n-a mai dominat peste lume. Nicicand bucuria n-a mai fost absenta si libertatea mai moarta. Si iata disperarea urland: omul isi cere urland sufletul, un singur strigat de suferinta, se inalta din trupul nostru. Chiar si arta urla in intuneric cheama in ajutor, invoca spiritul: este expresionismul”.
CARACTERISTICI
nevoia de absotul, aspiratia spre ideal
protestul antiburghez, negarea artei traditionale, refuzul modelelor convocate
cautarea ineditului, a originalului, a increatului
descatusarea afectiva, patosul trairii
interesul pentru traditii, mituri, credinte stravechi, folosind modelul artei primitive
aspiratia spre o sinteza a culturii, “o opera totala de arta”
tehnica halucinarii, trairea frenetica depaseste pasiunea limitelor, amalgamarea realului, stihialitatea viziunii
interesele pentru patologic, facinatia morbidului
poezia surprinde tragismul conditiei existenitale
tendinta de spiritualitate a trairii: cosmica si metafizica
teme si motive predilecte: tristetea si nelinistea metafizica, disperarea, absenta, moartea, dezagregarea eului, natura halucinanta
categorii estetice exploratoare: fantasticul, macabrul, grotescul, miticul
imagini poetice vii, stranii, constrastante
plasticitatea vizuinii poetice, tusele groase, pasta densa a expresiilor
limbaj violent, socant uneori
Parnasianismul
termenul provine de la Parnas, muntele consacrat lui Apollo si muzelor in mitologia greaca
numeste gruparea poetilor francezi care, in jurul anului 1850, s-au detasat de lirismul romantic, cultivand o poezie rece, impersonala si savanta
“Idealul de perfectiune, echilibrul, intoarcerea catre miturile antice sunt trasaturi care ne fac sa consideram parnasianismul o noua renastere, in sens nodern, a clasicismului antic (…) Asimilarea unora dintre trasaturile fundamentale ale parnasianismului, cum sunt tendinta catre meditatie, seninatate olimpiaja, jocul intre sensibil si intelgibil, corespunde spiritualitatii romanesti” (M. Dolinescu “Parnasianismul”, p.268).
TRASATURI
afirma autoritatea esteticului, sustinand, prin T Gautier, teoria artei pentru arta
dezamagiti de societate si inutilitatea angajarii revolutionare, poetii se izoleaza de lumea actiunii
se cultiva o poezie picturala, rece, obiectiva, cu structuri savante (lirismul impersonal)
se remarca intelectualismul, eruditia textelor, recursul la mituri sau peisaje exotice, contemplarea detasata sau meditata filozofica
descrierea de natura surprinde pitorescul, puritatea liniilor, transparenta culorilor, iar cultul pietrelor pretioase exotice sporeste impresia lirica si aspiratia catre perfectiune
poetii cauta perfectiunea formala, corectitudinea versurilor, sonoritatile cuvintelor, rimele rare
a cultivat mai ales poezia cu forma fixa (sonetul, rondelul, trioletul), pentru a incatusa in reguli si limite rigide efluviile sentimentelor
vocabularul preferat este ales, stralucitor, iar stilul se caracterizeaza prin rafinament si eleganta
Dadaismul
Ca sa faceti un poem dadaist (de tristan Tzara)
constrangerile de tip formal sunt eliminate
implicarea efectiva a creatorului este anulata
actul creator este lasat hazardului
MUTATIA VALORILOR ESTETICE (de Eugen Lovinescu)
idei principale
Lovinescu defineste spiritul veacului pornind de la termenul propus de Tacit: “o totalitate de conditii configuratoare a vietii omenesti”
”spiritul veacului” se dezvolta initial in anumite centre si treptat se raspandeste prin sincronism
”spiritul veacului” se manifesta pretutindeni, deoarece evolutia tehnicii permite propagarea fenimenelor culturale
efectul aceste propagari rapide este explicat de Lovinescu. “caracterul local al tuturor fenomenelor spirituale tinde sa dispara”.
spre deosebire de Maiorescu, care sustine ca imitatia distruge fondul autohton respingand in totalitate ideea imprumuturilor, Lovinescu afirma exact contrariul el intelege prin sincronism o deschidere fata de modelele culturale superioare care nu trebuie preluate sub forma unei “imitatii simple” fara asimilare
modelul initial trebuieadaptat traditiei autohtone
mutatia valorilor nu implica progresul, ai doar o varietate, o diversificare
de altfel, valoarea operelor trebuie stabilita printr-o judecare obiectiva, care sa aiba in redare si contextul crearii lor.
¬Simbolismul
a aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea ca reactie antiromantica si antiparnasiana
curent literar “ce cauta sa sugereze, prin valoarea muzicala si simbolica a cuvintelor, nuantele cele mai subtile ale vietii interioare” (DEX)
se delimiteaza doua scoli simboliste in peisajul liricii franceze
“Decadenta”: insistenta asupra nelinistii sau a ¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬__________ fiintei cidatine
Simbolista: de esenta intelectualal poezia invaluita in mister si muzica interioara
ilustreaza efortul de modernizare a liricii, nevoia de o noua arta
1) Caracteristici
• Propune o noua viziune a lumii ce decurge din ____________ complexitatii ei si a “universalei analogii”
• Se valorifica: muzicalitatea cuvantului, a cadentelor si rimelor apar refrene, laitmotive, armonii sugestive, repetitii, aliteratii converg spre o muzica interioara
• Sugestia este tehnica secreta prin care poezia evita rostirea directa si substituie magic obisnuitul cu nobisnuitul, realitatea cu imaginea ei ideala.
• Cuvantul poetic este magic, aluziv, conotativ
• Simbolul este unul dintre instrumentele prin care se realizeaza sugestia si devine o figura de stil de nivel superior (simbolul = semn care substituie un element abstract)
• Poetul cauta cheia de interpretare a lumii iar simbolul devine mijloc de relationare cu sacrul prin ambiguitate
• Un mijloc de sugestie este sinestezia, care stabileste raporturi intre senzatii diferite (“Primavara – o pictura parfumata cu vibrari de violet” – G. Bacovia)
2) Teme si motive literare abordate
• Predomina imagini vagi, fara contur, clarobscurul de tip impresionist
• Spatiile poetice: orasul de provincie, taverna, parul solitar, strazile pustii, mahalaua sordida
• Motive simboliste: singuratatea, tristetea metafizica, evadarea, ploaia, nevroza, spleen-ul (amestec de _______ , tristete, dezolare
• Obsesia culorilor (alb, negru, violet, rosu, galben) este dublata contrapunctic de sugestia instrumentelor muzicale (vioara, harfa, pianul) toate exprimand stari sufletesti limita
• Prozodie: versul liber, refrenul obsedant, neologismul, ritmul inferior
3) Simbolismul romanesc
i) Etapa cautarilor, a experientelor – reprezentata de Al. Macedonski si articolele sale publicate in “Literatorul”
ii) Directia pseudosimbolista de la “Viata Noua”, revista coordonata de Ovid Denusianu se cultiva poezia citadina in opozitie cu poezia satului a samanatorismului nu se asimileaza esenta simbolismului , inefabilul expresiei etc.
iii) Simbolismul “exterior” este reprezentat de Ion Minulescu valorifica modalitati noi de expresie, aspectul formal, substanta simbolistapoezie retorica, declamativa dar trimite la mirajul departarilor, muzcalitatea versurilor, a cuvantului neologic, la exotismul numelor proprii.
iv) Simbolismul autentic, bacovian poezie a tristetii, a depresiei, a sugestiilor si a corespondentei eului cu lumea, cu universul perceput in dezordinea so ciclicitatea sa fatala
Poezia bacoviana sintetizeaza temele si motivele simboliste si anunta notele expresionismului si chiar dezagregarea discursului avangardist
!!! UN MOMENT LITERAR PERFECT SINCRONIZAT CU TENDINTELE EUROPENE, ce deschide drumul curentelor moderne ale sec XX !!!
Romantismul
apare la sfarsitul seculului al XVIII-lea si se dezvolta in prima jumatate a secolului al XIX-lea.
se manifesta impotriva rigorilor clasicismului, a regulilor sale rigide
propune libera expresie a sensibilitatii, cultul eului, innoirea limbajului poetic si modificarea discursului literar
idealul estetic se naste din cultul misterului, din fantezie sau pasiunea trairii
A) Caracteristici
• Literatura romantica este produsul fanteziei si a sentimentului
• Aspiratia spre originalitate
• Libertatea formelor
• Spargerea barierelor tematice si formale
• Accetuarea subiectivitatii
• Se valorifica specificul national, datinile credintele, folcorul national si miturile
• Antiteza este procedeul stilistic fundamental atat in constructia personajelor cat si a construirii discursului poetic
• Predomina tiparul eroului exceptional in situatii exceptionale
• Conditia geniului este abordata si din perspectiva filozofica
• Fiinta umana apare in complexitatea ei antinomica
• Natura este evocata practic sau devine cadru al naratiunii in mod sugestiv
• Imbogatirea limbii literare prin valorificarea tuturor registrelor:popular, regional, arhaic sau limbaj oral
• Libertatea genurilor si a speciilor, care interfereaza in structuri hibride liric & epic, eseu, critica, poem filozofic
• Romantismul promoveaza in special poezia lirica
• Specii noi: meditatia, elegia, poemul filozofic, drama, nuvela istorica
• Stilul romantic este retoric, exalat si pitoresc, sustinut de antiteza si hiperbola
B) I) Teme literare abordate
• Nelinistea infinitului spatial si temporal
• Obsesia idealului si raporturile acestuia cu realul, cu imediatul
• Nostalgia originilor si valorificarea tiparelor mitico – magice
• Culivarea misterului, sondarea sufletului si a psihicului
• Aspiratia spre absolut, meditatia folozofica
II) Coordonatele esteticii romantice
• Interpretarea personala a lumii, care este convertita prin imaginatie si sensibilitate intr-o realitate artistia: insertia eului si confesiune lirica
• Romanticii descopera resursele artistice ale inconstientului
• Inconstientul este considerat organ al cunoasterii intuitive
• Imaginatia este fundamentala pentru romantici este o cale spre lumea tainelor
• Visul este calea spre intreaga natura, instrument de transformare magica a realitatii
• O coordonata a esteticii romantice, specifica loteraturii germane este ironia romantica (autorul devine lector sau spectator, salvandu-se, prin ironie, din melancolie, din starea de disperare si dezamagire
C) I) Romantismul romanesc
• se integreaza romantismului european
• coexistenta cu clasicismul in forme diferite
II) Etape
1. Romantismul scriitorilor pasoptisti: Alexandrescu, Negruzzi, Alecsandri, Kogalniceanu, Bolintineanu
2. Romantismul eminescian
3. Romantismul posteminescian (semanatorism, simbolism): Cosbuc, Goga, Delavrancea, Macedonski
Neomodernismul
Neo + modernism = noul modernism (perioada interbelica)
-> se manifesta incepand cu 1960 si se caracterizeaza prin:
- revalorificarea miturilor
- preferinta pentru metafora (metafore rafinate, complicate, combinate cu simboluri)
- concretizarea abstractului si abstractizarea concretului
- prezenta imaginilor insolite (neobisnuite), scoante
- adancirea lirismului
- libertate formala si prozodica
-reprezentanti: Marin Sorescu, Nichita Stanescu, Ana Blandiana, Augustin Doinas,
___________________________________________________________________
